Scopul scuza mijloacele? Scop: America. Mijloc: videochat. Miza si riscuri? Sa ajung in America traind o experienta unica, eventual deschizand usi spre o viata la care pana demult nici n-as fi indraznit sa visez. Riscul e mare. De la eticheta societatii, pana la a te pierde in propriul psihic...Am calculat pana la virgula ceea ce ar insemna implicarea in acest domeniu...sper sa nu dea cu mult rest, ori cu erori...
Am peste 20 ani, studenta in anul 3, la o facultate dificila, profil real, si traiesc intr-un oras mare studentesc. Daca luna trecuta ma intrebai ce parere am despre videochat as fi raspuns: nu judec pe nimeni, dar sunt capabila sa muncesc ca orice om de rand si nu ma intereseaza sa prestez in videochat, as face asta intr-un caz foarte extrem. Desi nu ma credeam capabila sa iau in calcul aceasta posibilitate, iata ca azi...scopul scuza mijloacele. Am avut diferite joburi, la ultimul am demisionat in urma cu cateva zile. Imi erau dejuns cei 300 lei primiti, pentru programul part time, incat sa ma descurc cat de cat. Am renuntat din cauza sefilor si a stresului , chiar si a unor colegi. La facultate am un program destul de incarcat, prezenta e obligatorie, anul acesta am licenta, in plus fac modulul pedagogic si trebuie sa-mi fac si numarul de ore din practica. Am reusit sa le impac pe toate, am reusit, dar nu am avansat in nici un fel, plus m-a ajuns oboseala. M-am chinuit sa supravietuiesc intr-o jungla. Parintii m-au sustinut intotdeauna, dar odata cu maturizarea mea, am incercat sa ma descurc pe cat posibil singura, caci ei imi ofera atat cat pot, dar cat pot ei...nu e decat un strict necesar de pe azi pe maine...Dupa ce am plecat de la ultimul job am luat ziarul...nimic! M-am descurajat...
Ma gandesc la viitor si desi facultatea e pe primul plan , orice ar fi, dupa licenta vreau sa plec in America. Pentru asta am nevoie de aproximativ 3000 dolari, bani pe care nu i-as face nici intr-un an, muncind un job studentesc. In plus timpul imi e limitat, cum spuneam facultatea e pe primul plan, la urma urmei pentru asta am venit in acest oras mare si departe de casa. Parintii, nu ma pot sustine in totalitate, situatia de acasa devine tot mai tragica si nu vreau sa fiu un stres in plus pentru ei , desi intotdeauna au luptat atat cat au putut sa imi ofere ce e mai bun.
Discutand cu un prieten la un ceai, citind ziarul...mi-a venit ideea...Videochat, bani, America....la inceput am zis.o in gluma. Ajugand acasa am analizat situatia si...nu e o idee foarte rea. M-am documentat de un studio de incredere, am cercetat timp de 3 zile in stanga si dreapta si lucrurile par a fi sigure si mai ales, legale. Am luat legatura cu patroana si a ramas sa ma prezint la o intalnire fata in fata... Zilele astea realizez ca videochatul nu insemna doar sa iti desfaci cracii si sa simulezi orgasme poate e unul din cele mai dificile lucruri pe care le paote face o fata, motivele pentru care afirm asta, le voi dezvolta pe parcurs. Marti am programarea,trag aer adanc in plamani si sper sa nu ma bag intr-un mare cacat pe care il voi regreta toata viata!....
Tu, ce parere ai despre videochat?Ce nume de "scena" as putea sa-mi aleg?
PS: Daca te intrebi de ce am ales sa fac un astfel de blog, raspunsul e simplu: nu vreau sa dezvalui nimanui noul job, o metoda de descarcare trebuie sa imi gasesc, altfel cred ca as innebuni. Asa, primesc si pareri din exterior, adica de la voi cititorii si asta ma va ajuta...
